Controlul Temperaturii și Umidității în Stupul Albinelor

Albinele sunt insecte extrem de sensibile la schimbările de temperatură și umiditate din stup. Aceste două variabile joacă un rol crucial în menținerea sănătății coloniei, în dezvoltarea puietului și în eficiența producției de miere. Un apicultor informat trebuie să cunoască modul în care albinele își autoreglează microclimatul din stup și cum poate interveni pentru a menține condițiile optime.

1. Importanța Temperaturii în Stup

Temperatura optimă pentru dezvoltarea și supraviețuirea albinelor variază în funcție de sezon și de activitățile din interiorul stupului.

• Temperatura optimă pentru puiet: 34-36°C
  Puietul de albine are nevoie de o temperatură constantă pentru a se dezvolta corect. Dacă temperatura scade sub 32°C, dezvoltarea larvelor poate fi afectată, iar dacă urcă peste 37°C, puietul riscă să moară.
• Temperatura ideală iarna: 20-25°C în ghem
  Iarna, albinele formează un „ghem de iernare” pentru a păstra căldura. Ele își contractă și relaxează mușchii toracici pentru a genera căldură. Dacă temperatura din stup scade sub 7°C, coloniile slăbite pot muri din cauza hipotermiei.
• Temperatura maximă vara: sub 40°C
  În zilele caniculare, temperatura în stup poate crește semnificativ. Dacă ajunge la 40°C sau mai mult, ceara fagurilor începe să se înmoaie, iar albinele pot suferi de stres termic.

2. Mecanismele Naturale de Reglare a Temperaturii de Către Albine

Albinele au dezvoltat metode eficiente pentru menținerea temperaturii optime în stup:

1. Ventilația activă
   Albinele lucrătoare bat din aripi intens la intrarea stupului și în interior pentru a ventila aerul. Acest mecanism ajută atât la răcirea stupului vara, cât și la eliminarea umidității în exces.
2. Adunarea în ghem (iarna)
   În sezonul rece, albinele se strâng într-un ghem compact și produc căldură prin contracția mușchilor toracici.
3. Transportul apei și evaporarea
   Vara, albinele aduc apă în stup și o distribuie pe faguri. Evaporarea apei ajută la reducerea temperaturii interne, similar cu un sistem natural de aer condiționat.
4. Depozitarea și aranjarea fagurilor
   Albinele așază puietul în centrul stupului, unde căldura este mai constantă, și depozitează mierea în zone mai exterioare, ceea ce ajută la izolarea stupului.

3. Importanța Umidității în Stup

Umiditatea este la fel de importantă ca temperatura, influențând dezvoltarea larvelor, maturarea mierii și starea generală a coloniei.

• Nivelul optim de umiditate: 50-70%
  Umiditatea ridicată poate favoriza dezvoltarea mucegaiurilor și a bolilor fungice, cum ar fi Nosemoza. Umiditatea prea scăzută afectează larvele și poate încetini procesul de maturare a mierii.
• Umiditate crescută în iarnă
  Iarna, condensul se poate forma pe pereții stupului, crescând riscul apariției mucegaiului și răcelii albinelor.
• Umiditate optimă pentru maturarea mierii
  Pentru ca mierea să fie corect maturată și să nu fermenteze, trebuie să aibă un conținut de apă sub 18%. Albinele ventilează stupul intens pentru a reduce umiditatea în timpul depozitării mierii.

4. Metode de Control al Temperaturii și Umidității de Către Apicultori

Deși albinele sunt capabile să își autoregleze microclimatul, apicultorii pot interveni pentru a le ajuta în condiții extreme.

a) Reglarea temperaturii

1. Izolarea stupului iarna
   • Folosirea materialelor izolante (polistiren, paie, pături speciale) ajută la menținerea căldurii.
   • Evitarea izolării excesive pentru a preveni acumularea de condens.
2. Ventilația în sezonul cald
   • Montarea unor grile de ventilație în capacul stupului.
   • Folosirea unui fund antivaroa (plasă care permite aerului să circule).
   • Evitarea poziționării stupilor în locuri complet expuse soarelui.
3. Adăpostirea stupilor vara
   • Așezarea stupilor la umbră parțială sau sub un adăpost special.
   • Umezirea solului în jurul stupilor în zilele caniculare.

b) Reglarea umidității

1. Reducerea condensului în stup
   • Asigurarea unei bune ventilații prin mărirea ușoară a urdinișului (intrarea stupului).
   • Folosirea unor absorbante de umiditate, cum ar fi talașul uscat plasat în partea superioară a stupului.
2. Furnizarea apei pentru albine
   • Oferirea de surse de apă în apropierea stupinei (adăpători speciale sau recipiente cu plutitoare pentru a preveni înecul albinelor).
3. Controlul umidității interne vara
   • În caz de umiditate ridicată, se poate reduce numărul de rame din stup pentru a îmbunătăți circulația aerului.
   • Evitarea supraîncărcării stupului cu miere necapăcită, care poate crește umiditatea.

5. Concluzie

Controlul temperaturii și umidității este esențial pentru sănătatea albinelor și succesul unei stupine. Înțelegerea mecanismelor naturale de autoreglare ale albinelor și aplicarea unor măsuri preventive poate preveni pierderile și poate asigura o producție optimă de miere. Fiecare apicultor trebuie să fie atent la condițiile climatice și să intervină atunci când este necesar pentru a oferi coloniilor cele mai bune condiții de dezvoltare.